Când trecutul îţi bate la uşă

În continuare, o parte din mine se luptă cu morile de vânt. Ce să-i fac, o las în pace, fără a mă mai judeca… În continuare, o parte din mine îl vrea pe D., partea aia care vrea să-l salveze. În continuare părţi din mine vor singurătate, iar alte părţi vor foc şi dramă.

Ieri am vrut să ies puţin din povestea mea, aşa că am intrat pe Tinder. Aveam chef, din nou, să caut probleme unde nu sunt. Unde am dat de el, fostul unei foste prietene din liceu. Ieşeam toţi pe atunci şi mi-amintesc că îmi plăcea cumva… era şi pe atunci plin de încredere în el. Aşa că am ieşit. Vin şi sex.

Ador bărbaţii care emană încredere în ei prin toţi porii. Căutăm în alţii ceea ce noi nu avem şi am vrea sau nu e încă dezvoltat. După asta tânjesc, încrederea aia în sine, aproape narcisică. Asta mi-a lipsit toată viaţa şi acesta e scopul meu.

5499_1018549401520842_4776928235926359417_n

Advertisements

Veni, vidi, vici

Să înceapă viaţa! Să înceapă vara!

M-am despărţit de C., cu D., ar mai trebui să am o ultimă discuţie, la iniţiativa lui, dacă va fi, dar a fost deja gata din noaptea în care m-a făcut să mă simt ca un monstru spunându-mi că sunt ca un drog de care e dependent, că îi fac rău pentru că a ajuns să compare sexul cu mine cu sexul cu altele, că ţine la mine, dar că trebuie să mă lase liberă şi că voi înţelege într-o zi de ce şi alte cuvinte pe care mi le-a înfipt în inimă ca pe ţăpuşe, fără milă. Du-te dracului, Dan!

Aşa că revin la dorinţa mea de dinainte să-l cunosc, acea de a lua o pauză o vreme de la bărbaţi şi tot ce vine odată cu ei. Pentru că nu am pic de încredere în mine, pentru că sunt clingy şi needy şi nu vreau să fiu iubită pentru asta. Pentru că nu mă cunosc şi vreau ca aceasta să fie perioada când o fac. Vreau să mă scutur de energia asta şi să explorez curioasă fiecare particică a mea. Să mă iubesc, să mă accept, să fac pace cu mine.

 

Despre infern şi decizii

Am încercat să vizionez un serial, dar n-am reuşit, nu pot sta fără căşti în urechi de frică să nu-mi aud gândurile… Noaptea trecută mi-a sfâşiat orice urmă de suflet mai aveam. Noaptea trecută şi Dan. Nici măcar nu pot scrie despre, pentru că e haos în mine. M-a rănit cum nu a făcut-o niciodată…

Am nevoie să fac pace cu mine însămi odată pentru totdeauna şi să fac pace cu demonii mei, singură, fără să fiu extensia vreunui bărbat.

Şi voi reuşi, chiar dacă e ultimul lucru pe care o să-l mai fac.

Doamne, mă simt în infern chiar acum.

 

Bolnavi amândoi

Niciun bărbat nu mi-a mai pieptănat părul până la el. A fost o seară cu sex nebun, în care ne-am amețit cu vin, eu mai mult decât el, de fapt, el nu avea nimic. M-a întrebat dacă nu-mi usuc parul și i-am aruncat o ironie “sigur că da, nu mi-l usuci tu?” Iar el mi-a răspuns că “ba da”. Și a urmat un moment magic, atât de magic încât mi s-a părut bolnav. Stăteam în picioare, cu spatele la el și îmi usca părul. Apoi a luat un pieptăn și mi l-a pieptănat, iar după ce a terminat și-a lipit buzele de creștetul capului meu într-un sărut. Atunci am înțeles cât de bolnavă e relația noastră și cât de bolnavă sunt eu de el…

N-am să înțeleg niciodată de ce a făcut acel lucru dacă nu voia să fiu iubita lui.

Mi-e dor de el și cred că prezența lui va fi mereu undeva în ființa mea, ascunsă în mine.

Te iubesc

Pot să profit de faptul că-s beată și să-ți spun că te iubesc? Simțisem să-i spun asta cu câteva zile în urmă, pe când făceam dragoste ca doi nebuni, cu mult dor, atunci când i-am simțit atingerile diferit, care se simțeau acum ca atingerile unui bărbat îndrăgostit, iar eu făceam dragoste cu el și nu sex. Dar nu i-am spus-o, nu știam ce să cred despre ce simțeam, nici acum nu știu. Nu a spus nimic atunci.

A doua zi m-a întrebat dacă am vorbit serios. Nu am vrut să i-o spun, dar mi-am făcut curaj și i-am spus-o pe neașteptate.

– Și eu te iubesc, mi-a răspuns. Moment în care am simțit cum mă cuprinde panica…

Atâtea luni de zile am tras de povești menite să nu fie și am crezut că nu merit să fiu iubită, încât acum mi-e frică să fiu fericită, să mai iubesc și să mă las iubită. Așa că am plâns când am ajuns acasă, după trei zile petrecute cu C. pline de te iubesc-uri șoptite, râsetele noastre, atingeri și îmbrățișări, am plâns pentru că m-am simțit copleșită de intensitatea evenimentelor, pentru că am realizat cât te poate distruge o relație toxică, pentru că am trecut prin atâtea într-un timp mult prea scurt, pentru că mă văd aruncată dintr-o poveste de dragoste în alta și-mi pare că ar trebui să-mi iau un răgaz doar pentru mine și să mai las poveștile de dragoste, pentru că mi-e frică și pentru că se pare că merit să fiu iubită…

Dacă ai de gând să te decizi să accepți situația asta fie, dacă nu și vrei în continuare să cauți haos, n-ai decât. Chiar nu te poți bucura și tu măcar puțin? Am plecat acum o oră de la tine, mi-a spus C…

E prea târziu acum ca să mai dau înapoi. Vreau măcar să încerc, nu știu ce e, poate că nu el e răspunsul, dar e ceva. Am încercat să mă îndepărtez de el, să mă leg de faptul că nu e ceea ce aveam eu în cap pentru mine de la un bărbat, dar realitatea nu se pupă mai niciodată cu fanteziile din capul nostru, iar chimia dintre noi chiar e reală și el știe cum să se poarte cu o femeie. Cum naiba reușesc să mă trezesc arucată dintr-o poveste de dragoste într-alta?

Instinct

Citind despre intuiție în Femei care aleargă cu lupii și uitându-mă în urmă, realizez că mereu ceva din mine a strigat să am grijă la bărbații din calea mea, să fug, să mă îndepărtez, să merg mai departe și să nu mă uit în urmă. După prima noapte petrecută cu cel căsătorit am simțit, cum i-am spus și lui, că nu aș vrea să ne mai vedem pentru că nu vreau să se strice farmecul poveștii. Însă am rămas. Și am suferit.

Înainte să ies cu D., cum i-am spus și lui, pe când încerca să mă convingă să ieșim, că trec printr-o perioadă în care vreau să stau departe de bărbați pentru o vreme. Dacă m-am aruncat apoi în brațele pericolului pentru că mi se părea incitantă provocarea de a ieși cu un bărbat ales de noua mea colegă de muncă, pe care nu-l mai văzusem înainte? Da, m-am aruncat în brațele focului. Și încă sufăr, încă îl visez, încă e mereu prezent în mintea mea, încă aștept și sper ca în orice moment să apară din spatele meu și să-mi vorbească… aseară am adormit cu gândul la el, cu dulcele sentiment că mă ține in brațe, probabil de asta l-am și visat și m-am trezit nervoasă.

Dacă simt asta și în privința lui C.? Da, simt, să stau departe. Atunci când îl văd parcă il vreau din ce în ce mai mult, însă când nu-l mai văd câteva zile parcă nu îl mai vreau deloc.

Un singur lucru vreau, să fiu liberă de el. Să îl uit… Să fiu liberă de ei, de toți bărbați care mi-au trecut vreodată prin viață și care nu au fost pentru mine.

Integritate

Partea bună a acestei perioade haotice din viaţa mea este că acum văd totul clar. Printre probleme mele cu mine însămi se numără şi faptul că nu sunt integră faţă de mine. Majoritatea problemelor pe care le am sunt cu mine însămi.

M-am îndrăgostit mereu de două tipuri de bărbaţi – cei pe care îi supraestimam şi în faţa cărora tremuram şi cei pe care îi subestimam sau în cel mai bun caz, pe care îi vedeam egali mie. Bineînţeles că am o slăbiciune pentru cei din prima categorie. Cum este cazul lui D., 29 de ani, înalt, cu un zâmbet ştrengar pe faţă, cu viaţa aproape pusă ła punct şi cu o parte întunecată care mă atrage peste măsură.

Problema este că mă comportam total diferit cu D., faţă de cum mă comport cu C. Desigur că treceam printr-o perioadă cel puţin ciudată când l-am întâlnit pe D. şi că depinde şi de omul din faţa ta, dar toate astea ar trebui să conteze într-o mică măsură atunci când eşti sigură pe tine şi ştii cine eşti.

– De ce alinţi fetele aşa de mult?

– Nu alint fetele aşa, cu tine am ajuns aşa, ţi-o ceri. Firea ta o cere. Eşti şi perversă, dar şi alintabilă, mi-a spus C.

Auzind vorbele lui C., am realizat cât de diferită sunt faţă de ei doi.

Îmi amintesc că la un moment când a trebuit să mă văd cu D., mi-am impus să nu mă ma afişez în faţa lui de parcă m-aş duce pe front. Iar el mai mereu mă întreba ce e cu faţa aia, de ce sunt supărată…  Mi-amintesc cum el dansa în faţa mea şi se prostea şi aş fi făcut-o şi eu, dar nu îndrăzneam, aşa că făceam pe serioasa. Mi-a zis la un moment că m-ar fute ca nimeni altcineva, dar că sunt prea complicată. Ei, bine… nimic nou sub soare.

– Pari fericită, Paula. Ţi-a priit Roma. Sau poate că eşti fericită pentru ce o să urmeze…, mi-a spus D., după călătoria din Roma, atunci când îmi impusesem să fiu mai fericită şi chiar eram.

Nu ştiu de unde mi se trag toate astea, adică ştiu, dar nu vreau să mai continui aşa. Sunt de acord, am o parte destul de întunecată şi nişte bad habits, dar eu nu sunt aşa în totalitate, partea mea întunecată nu mă defineşte. Am oarece regrete pentru că nu am ştiut să fiu integră faţă de mine însămi şi faţă de ceilalţi şi e păcat să nu mă arăt aşa cum sunt, doar din cauza unui trecut dureros.

Ce bine e să-ţi verşi sufletul undeva…

tumblr_owt4szSpVz1uz1tlzo1_500l